Ca o vedere generală asupra sistemului bancar românesc avem tendința de a spune că „nu văd pădurea din cauza copacilor”. Majoritatea managerilor caută un țap ispășitor. Acesta este motivul pentru care unele dintre ele au mai multe instrumente sau sisteme de raportare BI - pentru că întotdeauna caută acel instrument care îi poate salva, chiar dacă ajung să dețină mai multe instrumente care deservesc același scop. Ceea ce au nevoie Băncile însă, este să își schimbe atenția de la rezultate nerezonabile așteptate rapid - cu un efort minim - și de la căutarea soluției de tipul Sfântul Graal, și să se investigheze o abordare mai practică și o infrastructură adecvată, care deservește scopului dat.
Scenariul ideal
Spectrul analitic ar trebui să conțină o suită de soluții, fiecare interconectată, care servesc unui scop comun (indiferent de scopul respectiv - dar de obicei se reduce la profituri). Ar trebui să existe o conexiune și o comunicare deschisă în cadrul stivei de analiză și între toate celelalte sisteme necesare pentru a se asigura că orice informații valoroase sunt procesate și recuperate, acestea vor fi corelate cu multe alte aspecte ale afacerii (de exemplu, segmente, nevoi, trasee, campanii și multe altele). Un sistem gata de utilizare este, de obicei, opțiunea mai bună, mai degrabă decât decizia de a investi milioane în infrastructură greoaie care ar putea sau nu să înceapă să se plătească de la sine.
